amintiri citite

Scrisoare către o Lady…

Melancolii Nocturne

Cumva ai scuturat din praful tern ce îmi îmbracă tocul strâmb, din pragul ușii,
Ai ocupat, fără măcar să vrei să știi, un loc de vis în piesa în care joacă numai urșii,
Strângând din țesătura pânzelor ce-mi atârnau albastru, zgâriat, un colț de suflet,
Același veșnic menuet, pe scena șubredă a unui teatru fals, la care încă cuget.

Fără regii, decoruri, fără suspansul unei aventuri de aprigă dorință în miez de noapte,
Ți-ai așezat cuminte tâmpla în trupul meu, iar zâmbetul ți-a mers mult mai departe,
Fentându-mi tremurul astmatic, al unui fumător famat sub viciul potolit de sine,
Te-ai cuibărit flămândă de trăirile umane ale unei simple și banale îmbrățișări subtile.

Te-am rupt din paginile albe în care un rus picta în alte timpuri drame tot mai conjugale,
Și mi-ai adus în poarta inimii bagajul unei alte lumi divine, frânturi și entități spirituale,
Un Univers păgân, plin de emoții…

Vezi articol original 151 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s