amintiri citite

S-au risipit anii…

cgfswwlz52m

În anii ce au trecut, au fost ani ce s-au risipit fără să știu, fără să vreau…
Acum îmi dau seama că sufletul-mi naufragia de cele mai multe ori în locuri ce nu mi se potriveau, locuri în care nu mă simțeam acasă, un loc în care bătea vântul, ploua, de cele mai multe ori era frig, înnorat, doar florile sufletului meu îmi dăruiau mereu soare.
Trăim într-o lume nebună şi roasă de mii de păcate, ne înfigem cu bună ştiinţă cuţitul adânc în suflet, fără să ne gândim că este singurul ce ne rămâne, privim de cele mai multe ori prin perdele de ceață și nu îndrăznim să ne ducem visele lăuntrice la bun sfârșit, acolo unde ne simțim acasă.
De cele mai multe ori ne ascundem ”după deget” și afișăm un zâmbet ce pare desenat pe fața unui clovn. Doar inima în piept tresare când visele se răzvrătesc și ne oferă un echilibru pământesc în care ne ascundem sufletul. Atunci când visele ne arată diferența dintre realitate și vis, amintirile ne invadează cu iubiri, trădări, tristeți, bucurii, fericire, făcând bilanțul… ajungem la fraza dintâi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s