amintiri eterogene

Dida Drăgan – Iubirea noastră

arta si natura

…lasă-mă să te iubesc,să te uit,pentru a te iubi din nou…

irene-sheri5

A fost Un drum ciudat Umbrit de nori, Scăldat de soare A fost Un drum ciudat De ape mari, Unduitoare Și-au fost Și clipe când, Urcând pe stânci, Pierdeam răbdarea Și-a fost Pe drumul meu Și resemnarea Cândva, Un labirint Ne-a născut din vis Și din iubire A fost, În drumul meu, Un lung popas De rătăcire Un timp, Plopi fără soț Mi-au străjuit Străini cărarea Și-apoi Te-am auzit Rostind chemarea Am alergat La pieptul tău, Cu lacrimi mari Ți-am mulțumit Că-n drumul meu Ai apărut Ca un tărâm De mult dorit Vom legăna La nesfârșit Iubirea noastră Au fost,Pe drumul meu, Atâtea flori Înșelătoare Dar tu Mi-aduci acum Parfum de brad Și val de mare Mi-aduci, C-un zâmbet doar,Ceas liniștit În fapt de seară Mi-aduci, Cu un cuvânt, O primăvară Am alergat La pieptul tău, Cu lacrimi mari Ți-am mulțumit…

Vezi articol original 21 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s