amintiri eterogene

Ca o rană deschisă

poezieproza

​Ca o rană deschisă
de Gabriela Mimi Boroianu

02.01.2017
Sunt nopți când îți simt respirarea

gâdilându-mă sub piele

și degetele-ți dibace construind careuri

în care buzele tale joacă X și…

cu visele mele…

Când te simt

alunecând în sângele meu

ca un surfer pe valuri

provocând vuitul inimii

să-ți rostească numele…
Sunt nopți când îmi rătăcești în vise

șoptind „prinde-mă, prinde-mă”

și mă trezesc brusc

cu brațele întinse

cuprinzând aerul

ce miroase a trandafiri însângerați

pe zăpada așteptărilor mele…
Sunt nopți când somnul

îmi refuză bucuria viselor

iar pleoapele mele rămân deschise

încercănându-se cu lipsa ta…

Când umbli cu tălpile goale prin sufletul meu

răscolind amintiri

așa cum vântul se răsfață în frunzele uscate

și-ți simt urmele râzând în carnea mea

ca o poezie

înnobilând coala albă de hârtie…
Sunt nopți când mă dori

mai rău ca o rană deschisă…

Vezi articol original 1 cuvânt mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s