amintiri eterogene

povesti pentru Antoine (oamenilor mari … care nu imbatranesc niciodata ) – Baba – Cloanta – continuare

"albastru de..."

Image (35)„In padure, Baba- Cloanta se simtea cu adevarat acasa. N-avea grija hranei, se multumea cu ghebele care cresteau din belsug dupa ploaie, cu fructe de tot felul, iar setea si-o potolea cu apa izvoarelor fermecate, de care era plin locul.

Era inconjurata mereu de animalele salbatice, carora le invatase graiurile si obiceiurile; o insoteau cete de cerbi, de vulpi si de rasi, ursi si ursoaice, iar ea le ocrotea cum putea mai bine si le avertiza, de cate ori prindea de veste ca vanatorii pornesc spre padure si le incurca acestora cararile, prin semne numai de ea stiute.

*

In imparatia aceea, domnea un imparat al carui fiu ajunsese la varsta primei tinereti; era frumos si viteaz, calitati pe care le mostenise de la tatal sau, imparatul, dar si de la mama lui, pe care n-o cunoscuse niciodata.

In primul lui an de viata, imparatia fusese atacata de imparatul vecin…

Vezi articol original 229 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s