amintiri eterogene

VERSURI NOI: Noiembrie cu lună plină

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

                  Noiembrie cu lună plină

IMENSITATEA IUBIRII cu MARIA BOTNARU

Cu plină lună, nici tristă, nici bună, 

nici lungă, nici scurtă, 

o lună din viața mea multă…

  

De zi colorate, clipe neuitate, 

zâmbete descătușate, bucurii răscoapte 

de-al somnului pui se agață haihui…

  

Plenar, luminos, zbor însetat, voluptos, 

culme, împlinire… 

C o b o r â r e…

  

Regrete despletindu-și plete 

pe timpul anghios, de noiembrie, ploios…

  

Dansul picăturii, hoțește, risipește 

năvalnică stare goală 

pe visul ce umbra își spală…

 

Nasol – în afară,  în suflet – răscoală: 

nu-mi  pune pe gânduri brume, 

de lună plină, visarea curgă senină! 

                                                                     

Se-adună zâmbetul, alină,

          știu… luna plină nu poartă nicio vină…

22 noiembrie 2016  Maria Botnaru

Vezi articol original

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s