amintiri eterogene

Iubire de toamnă târzie

zinadorina

Azi plouă, dragul meu. . Vântul cutreieră nestingherit lumea, se crispează, rupe crengile subţiri şi se izbeşte cu putere în trunchiurile groase ca şi cum ar fi vrut să se spargă,  pe stradă amestec de frunze agonizând în noroi.  Aburii grei se ridică, mă-nvăluie.

Dar pentru mine plouă cu lumina din tine, iar lumina mă scoate din bezna în care m-am cufundat o vreme.  În brațele tale visez la lumina care mă poartă peste lume, mă-nalță spre cer,  visez la crâmpeiul de veşnicie pe care-l pot dobândi fiind femeia ta.  Visez la atingerea ta, la iubirea împărtăşită,  la zilele în care cerul îți purta șoaptele dulci care îmi alintau simțurile. Ţi-ai deschis braţele ca nişte aripi ca să pot să ajung la tine. Palmele noastre se caută, se ating, îmi cuprinzi umerii, mă lipeşti de pieptul tău, mă strângi. Simt că în inima ta puternică  pot găsi adăpost, simt bătăile…

Vezi articol original 241 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s