amintiri eterogene

melancolie

mysoul244

Mă desprind anevoie din îmbrăţişarea unui vis din plină zi în care gândul îmi evadează tot mai des, obosit de cenuşiul şi monotonia fără sfârşit a zilelor. Trebuie să fac permanent efortul de a mă smulge beatitudinii dureroase pe care visul mi-o oferă. Plutirea este infinit mai atrăgătoare decât pasul unei realităţi ce calcă rar, apăsat, şi pare-se definitiv, pe un traseu demult stabilit. O realitate căreia îi sting tot mai des lumina lăsând-o în bezna în care se înfiripă, în schimb, un vis superb. Un vis ce pune nemărginire în privire, în care pasiunea pune pe jar un suflet însingurat, un vis trăit cu ochii deschişi pe culorile unei toamne speciale, pe amurgul însângerat al unui cer cu soare-n flăcări la fel ca şi cerul inimii mele pe care iubire stă scris de-atâta amar de vreme. Visul unui suflet iremediabil îndrăgostit.

Mă desmeticesc cu greu, toamna suflă departe de…

Vezi articol original 30 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s