amintiri eterogene

noapte

noapte

O altă zi a trecut uşor înspre amurg pentru a fi înghiţită apoi de o noapte rapace ce-şi întinde peste lume tenebrele întunericului şi se lasă pierdută definitiv în negura unor ani ce se bulucesc grăbiţi la poarta unui timp din care nu se vor mai întoarce. O zi a cărei lumină a mai rămas întemniţată doar în lămpile solare care au capacitatea de a o înmagazina pentru câteva ore, eliberând-o apoi ca pe o completare a luminii firave dată de lună şi luceferi, sau ca pe o victorie a zilei asupra puterii depline a nopţii sau chiar a timpului care inventat-o, posibil pentru a se refugia el însuşi în ea pentru un strop de odihnă ce i-l dă întunericul dimpreună cu liniştea cuprinzătoare ce se lasă peste lume, ca mai apoi să renască într-o nouă dimineaţă. O iluzie, cea a renaşterii, pe care el, timpul, ne-o face cadou la fiecare răsărit, o iluzie ce ne stârneşte dorinţa de veşnicie ori convingerea că într-o zi am putea înţelege şi, mai ales, am putea atinge infinitul.
Până atunci, este noapte. Noapte ce dănţuieşte ca o nebună despletită peste câmpuri, cu pâlpâiri de stele ce ard ca un jar nestins sub fruntea prea înaltă a cerului boltit peste umărul unui Dumnezeu ce veghează Lumea pe care şi-a creat-o sieşi,  apoi, în nemărginita-i dragoste, ne-a oferit-o în dar. Un dar pe care, neştiind să-l acceptăm, nu îl preţuim întotdeauna cum se cuvine dar pe care, cu siguranţă,  îl conştientizăm şi îl admirăm în toată splendoarea lui în clipele de uitare a unui cotidian resimţit potrivnic şi uneori prea hâd; în clipele cele mai intime – cele de singurătate deplină pe care le avem atunci când ziua se lasă cotropită de un întuneric odihnitor ce se aşază peste lume şi peste noi deopotrivă, lăsând ca noaptea să ne poarte până la marginea visului, cât mai aproape de el şi de o dorinţă mângâiată cu degete fierbinţi de dor sau cuprinse de înfrigurare în nerăbdarea cu care vor să atingă, să simtă ori să cuprindă nemărginiri de gând.
O noapte ce dă trupului-odihnă, sufletului – hrană, visului – zbor şi spiritului – o fărâmă de Dumnezeu, o noapte ce are în ea fie promisiuni, fie împliniri, e o noapte binecuvântată.

Sursă: noapte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s