amintiri eterogene

Iertarea

Al Phagora

(una din cele mai tâmpite scrieri ale mele)

În urmă cu două zile, Liviu împlinise treizeci și doi de ani. Acum se pregătea să meargă la țară, să-și vadă bunicul. Bătrânul nu se simțea bine.

Liviu își iubea, desigur, bunicul; dar acesta nu era tocmai ușor de iubit. La viața lui fusese un om aspru, morocănos și ciudat. Le făcuse necazuri părinților lui Liviu, care -în consecință- nu-l sunau prea des. Până și Liviu își aducea aminte, aproape cu obidă, nedreptăți și bătăi încasate demult de la bătrân. Ce-o fi fost în mintea lui de om sucit și rece? L-ar fi luat de guler și l-ar fi zgâlțâit un pic, măcar așa, în memoria vremurilor trecute. Dar, privind fumul de țigară care parcă nu voia să urce, prelingându-se în jos peste marginea mesei din bucătărie, Liviu își dădu seama că-l iubește pe om, așa cum e el, așa cum fusese.
Gata!…

Vezi articol original 188 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s